Prezentare generală

Pandemia de coronavirus (COVID-19) a afectat dramatic activitatea economică în zona euro și pe plan mondial de la începutul anului 2020. După scăderea semnificativă înregistrată în trimestrul I, PIB real al zonei euro s-a redus cu 11,8% în trimestrul II, deși acest procent a fost inferior celui anticipat în proiecțiile experților Eurosistemului din luna iunie 2020. Declinul fără precedent al activității economice reflectă impactul nefavorabil al măsurilor stricte de izolare implementate în majoritatea țărilor din zona euro la jumătatea lunii martie. Acest impact a fost temperat ulterior de relaxarea graduală a acestor măsuri începând cu luna mai, precum și de schimbările de comportament ca răspuns la pandemie. Indicatorii cu frecvență ridicată în timp real au consemnat o redresare în luna mai. Această evoluție sugerează un reviriment puternic, dar încă incomplet, al PIB real, care este proiectat să se majoreze cu 8,4% în trimestrul III. Ulterior, proiecția de bază se întemeiază pe ipoteza-cheie referitoare la o reușită parțială în limitarea răspândirii virusului, cu o relativă recrudescență a infectărilor în trimestrele următoare, necesitând măsuri persistente de izolare, deși într-o măsură mai mică decât în cazul primului val, până când va deveni disponibilă o soluție medicală, respectiv până la jumătatea anului 2021. Se estimează că aceste măsuri de izolare, alături de gradul ridicat de incertitudine și deteriorarea condițiilor de pe piețele forței de muncă, vor afecta în continuare cererea și oferta. Cu toate acestea, sprijinul substanțial din partea politicilor monetare, fiscale și privind piața forței de muncă, care au fost consolidate de la proiecțiile experților Eurosistemului din luna iunie 2020, ar trebui să contribuie la menținerea veniturilor și la limitarea repercusiunilor economice care pot apărea în urma soluționării crizei sanitare. Se previzionează, de asemenea, că aceste politici vor reuși să prevină canalele semnificative de amplificare financiară. Conform acestor ipoteze, PIB real în zona euro este proiectat să se reducă cu 8,0% în 2020 și să se revigoreze cu 5,0% în 2021 și cu 3,2% în 2022. Până la sfârșitul orizontului de proiecție, nivelul PIB real ar fi cu circa 3½% inferior celui estimat în proiecțiile experților Eurosistemului din luna decembrie 2019, anterioare pandemiei de COVID-19.

Cu privire la inflație, pe termen scurt, prăbușirea prețurilor petrolului în perioada anterioară, aprecierea euro și o reducere temporară a cotei TVA în Germania implică înregistrarea în lunile următoare a unor rate situate în jurul valorii zero pentru inflația IAPC totală în zona euro. În 2021, efectele de bază ale componentei „produse energetice” și, într-o măsură mai mică, inversarea anticipată a reducerii cotei TVA în Germania determină ulterior o redresare mecanică. Inflația IAPC exclusiv produse energetice și alimente este estimată să se reducă până la finele acestui an. Se anticipează că efectele dezinflaționiste vor fi generalizate la nivelul sectoarelor serviciilor și bunurilor, întrucât cererea rămâne scăzută. Conform proiecțiilor, aceste efecte vor fi însă anulate parțial de manifestarea în continuare a unor presiuni în sensul creșterii asupra costurilor legate de limitări la nivelul ofertei. Pe termen mediu, se estimează o creștere a inflației, întrucât se previzionează că prețurile petrolului se vor majora, iar cererea ar trebui să se redreseze, deși în sens contrar vor acționa diminuarea presiunilor în sensul creșterii generate de efectele nefavorabile pe partea ofertei asociate cu pandemia și aprecierea euro. În ansamblu, se anticipează o intensificare a inflației IAPC de la 0,3% în 2020 la 1,0% și 1,3% în 2021 și, respectiv, 2022.^[1]

Având în vedere incertitudinile cu privire la evoluția pandemiei, au fost pregătite două scenarii alternative. În scenariul moderat, șocul este considerat temporar, în condițiile implementării rapide a unei soluții medicale care permite relaxarea în continuare a măsurilor de izolare. În acest scenariu, PIB real ar consemna o scădere de 7,2% în anul curent, urmată de o revenire puternică în 2021. Până la finele orizontului de proiecție, PIB real ar depăși ușor nivelul anticipat în proiecțiile experților Eurosistemului din luna decembrie 2019, inflația ajungând la 1,8% în 2022. În schimb, un scenariu sever, cu o recrudescență puternică a pandemiei, implică revenirea la măsuri stricte de izolare. Acestea afectează grav activitatea economică, cauzând pierderi substanțiale și permanente la nivelul acesteia. În acest scenariu, PIB real scade cu 10% în 2020. Până la sfârșitul orizontului de proiecție, acesta se situează cu circa 9% sub nivelul previzionat în proiecțiile experților Eurosistemului din decembrie 2019, rata inflației fiind de numai 0,7% în 2022.

1 Ipoteze-cheie și măsuri de politică care stau la baza proiecțiilor

Proiecția de bază se întemeiază pe o serie de ipoteze fundamentale privind evoluția pandemiei. Se previzionează că recrudescența infectărilor înregistrată în unele regiuni europene în ultimele săptămâni se va extinde și se va intensifica în următoarele trimestre, ceea ce face necesară continuarea măsurilor de izolare și/sau a schimbărilor de comportament în rândul agenților economici. În baza experienței dobândite cu privire la gestionarea pandemiei, se anticipează că aceste răspunsuri vor deveni mai eficiente, implicând costuri economice mai scăzute decât în cazul primului val. În plus, se estimează găsirea unei soluții medicale satisfăcătoare (cum ar fi un vaccin) până la jumătatea anului 2021, cu o distribuire generalizată treptată până la sfârșitul anului 2021. Redresarea economică ar trebui să se concentreze inițial, în mare măsură, pe industria prelucrătoare și unele sectoare ale serviciilor, în timp ce alte servicii, de exemplu arte, divertisment, cazare și recreere, ar continua să fie afectate în mod deosebit. Ipoteze similare privind evoluția pandemiei stau la baza proiecțiilor internaționale (Caseta 2).

Măsurile importante de politică monetară, fiscală și privind piața forței de muncă vor contribui la sprijinirea veniturilor, la reducerea pierderilor de locuri de muncă și a falimentelor și vor reuși în mare parte să limiteze interacțiunile nefavorabile dintre economia reală și sectorul financiar. Pe lângă măsurile succesive de politică monetară adoptate de BCE din martie 2020, inclusiv recalibrarea programului de achiziționare în regim de urgență în caz de pandemie (pandemic emergency purchase programme – PEPP) în luna iunie, scenariul de bază include măsuri fiscale discreționare legate de criza COVID-19, reprezentând aproximativ 4,5% din PIB în 2020 (cu circa 1,0 puncte procentuale peste nivelul estimat în proiecțiile experților Eurosistemului din luna iunie 2020). Aceste măsuri includ scheme extinse de reducere a timpului de muncă și subvenții salariale care atenuează impactul declinului semnificativ al activității economice asupra ocupării forței de muncă și a veniturilor din muncă. Mai exact, firmele beneficiază de subvenții și transferuri de capital substanțiale. Deși unele măsuri fiscale au fost extinse și au fost adoptate pachete noi pentru 2021, care au fost incluse în scenariul de bază, multe dintre măsurile fiscale de urgență în vigoare în prezent sunt încă considerate temporare. În plus, garanțiile guvernamentale parțiale sau integrale, acordate în special pentru împrumuturi, care constituie un pachet financiar total de circa 20% din PIB, ar trebui să contribuie la diminuarea constrângerilor de lichiditate. Impactul fondului de redresare al Uniunii Europene Next Generation EU – NGEU, în valoare de 750 de miliarde EUR, este inclus în proiecția de bază, în măsura în care acesta a redus randamentele obligațiunilor suverane în unele țări, inclusiv prin efecte asupra încrederii. În ceea ce privește ipotezele fiscale, scenariul de bază reflectă impactul acestuia numai în măsura în care unele dintre măsurile naționale adoptate recent pot fi finanțate prin NGEU. Dincolo de aceasta, proiecțiile de bază nu includ măsuri viitoare care nu au fost încă adoptate și care pot fi finanțate din programul NGEU, având în vedere incertitudinile care grevează planurile de cheltuieli ale autorităților guvernamentale pe parcursul orizontului de proiecție. Este important de menționat că atât măsurile de politică monetară, cât și instrumentele publice de credit și de capital acționează ca mecanisme de sprijin, reducând cu precădere riscurile privind evenimente extreme asociate unor interacțiuni nefavorabile între economia reală și sectorul financiar. Cu toate acestea, profiturile mai mici ale firmelor ar putea conduce la creșterea numărului de insolvențe și la tensiuni în activitatea de creditare, ceea ce ar avea ca rezultat unele efecte nefavorabile de amplificare financiară, îndeosebi după expirarea garanțiilor guvernamentale acordate pentru împrumuturi. Prin urmare, proiecția de bază include unele efecte moderate generate de condițiile de finanțare mai restrictive.

2 Economia reală

În trimestrul II 2020, PIB real a înregistrat o scădere fără precedent. Potrivit Eurostat, PIB real s-a redus cu 11,8% în trimestrul II 2020, prelungindu-se declinul înregistrat în trimestrul I, în scădere cu aproximativ 15% față de trimestrul IV 2019 (Graficul 1). Toate țările din zona euro, în special Franța, Italia și Spania dintre țările mai mari, au înregistrat ritmuri trimestriale de creștere pronunțat negative în al doilea trimestru. Datele disponibile sugerează că producătorii de autovehicule, bunurile de investiții și transporturile, precum și artele, divertismentul și activitățile de recreere au suferit cele mai mari pierderi în trimestrul II, deși într-o măsură diferită de la o țară la alta.

Indicatorii cu frecvență ridicată, precum și indicatorii anticipativi sugerează un reviriment puternic, dar incomplet, al activității economice în trimestrul III. Sondajele realizate de Comisia Europeană, precum și indicele aferent anchetei în rândul directorilor de achiziții (Purchasing Managers’ Index – PMI) au consemnat o redresare de la nivelurile minime înregistrate în luna aprilie 2020. Indicele compozit global aferent anchetei în rândul directorilor de achiziții a consemnat o revenire până la o valoare medie de 53,4 în iulie/august, față de nivelul minimum de 13,6 în aprilie și de nivelul mediu de 31,3 în trimestrul II, semnalând un reviriment al PIB real în trimestrul III. Indicatorii cu frecvență ridicată, cum ar fi consumul de energie electrică, indicatorii de mobilitate bazați pe GPS sau plățile cu cardul de credit au început să conveargă către nivelurile din perioada pre-criză, pe măsură ce țările din zona euro au ridicat măsurile de izolare. Aceasta indică, de asemenea, o creștere puternică a PIB real în al treilea trimestru. În ansamblu, se anticipează o creștere a activității economice cu 8,4% în trimestrul III, care implică o recuperare a aproximativ jumătate din pierderea înregistrată în semestrul I 2020.

În pofida ipotezei privind o relativă recrudescență a pandemiei și menținerea unor măsuri de izolare, redresarea activității este proiectată să continue în trimestrele următoare. Continuarea revigorării activității economice se bazează pe ipoteza că impactul măsurilor de izolare va scădea lent, incertitudinile se vor diminua gradual, cererea externă se va redresa, iar politicile vor fi favorabile. Cu toate acestea, PIB real se va redresa doar treptat către nivelurile din perioada pre-criză. Aceasta presupune că, până la sfârșitul orizontului de proiecție, nivelul PIB real ar fi cu circa 3½% inferior celui estimat în proiecțiile experților Eurosistemului din luna decembrie 2019, care sunt considerate a indica traiectoria economiei în absența pandemiei de COVID-19.

Referitor la componentele PIB, se așteaptă ca expansiunea consumului privat să se reducă cu un nivel maxim istoric de 8,0% în 2020. Consumul privat a înregistrat o scădere foarte puternică în semestrul I 2020, vânzările de autovehicule, precum și cheltuielile pentru vacanțe și mese la restaurante fiind afectate cel mai mult. Deși pierderile de venituri disponibile reale legate de măsurile de izolare au fost, în mare parte, amortizate de transferurile publice, scăderea consumului a fost amplificată de o combinație de economii forțate și economii în scop preventiv. Pe de o parte, economiile forțate au rezultat din faptul că gospodăriile ale căror venituri nu au fost afectate nu au putut să achiziționeze bunuri și servicii neesențiale. Pe de altă parte, economiile în scop preventiv au crescut ca urmare a scăderii abrupte a încrederii consumatorilor și a unei amplificări fără precedent a incertitudinilor cu privire la perspectivele economice și la cele privind ocuparea forței de muncă.

Privind în perspectivă, se estimează o revigorare robustă a consumului privat în semestrul II 2020, în condițiile în care transferurile fiscale substanțiale continuă să impulsioneze veniturile disponibile și pe măsură ce comportamentul de economisire începe să se normalizeze după măsurile de izolare. Consumul privat este proiectat să se redreseze în continuare în 2021 și să depășească nivelul înregistrat în perioada pre-criză abia în cursul anului 2022. Acest reviriment va fi sprijinit de scăderea treptată anticipată a incertitudinilor, în timp ce nivelul ridicat al șomajului și corecția transferurilor fiscale nete vor frâna redresarea cheltuielilor de consum.

Se anticipează, de asemenea, o contracție pronunțată a investițiilor în obiective rezidențiale în anul 2020. Acest lucru este valabil în special pentru țările care s-au confruntat cu măsuri de izolare mai stricte. Se previzionează că efectele nefavorabile asupra cererii de locuințe ale diminuării veniturilor disponibile, ale unei încrederi mai scăzute a consumatorilor și ale unei rate mai ridicate a șomajului vor conduce la niveluri reduse persistente ale investițiilor în obiective rezidențiale. La sfârșitul orizontului de proiecție, se estimează că acestea se vor situa cu peste 2% sub nivelul din perioada pre-criză.

Se așteaptă o scădere puternică a investițiilor corporative în 2020 și o redresare progresivă a acestora la nivelurile din perioada pre-criză abia în 2022. Se estimează că investițiile corporative au înregistrat un declin puternic în semestrul I 2020 ca urmare a măsurilor de izolare și, de asemenea, în contextul prăbușirii cererii globale și interne, precum și al intensificării incertitudinilor. O redresare foarte limitată este așteptată începând cu a doua jumătate a anului 2020, viteza acesteia variind substanțial de la o țară la alta, reflectând cu precădere diferențele de amploare a scăderii inițiale. Date fiind incertitudinile sporite, este probabil ca firmele să amâne investițiile. Ca atare, se anticipează că investițiile corporative pentru zona euro vor atinge nivelul din perioada pre-criză abia către sfârșitul orizontului de proiecție.

Conform proiecțiilor, gradul de îndatorare brută a societăților nefinanciare va înregistra o creștere semnificativă în 2020, urmată de un declin moderat, dar se va menține peste nivelul din perioada pre-criză la finele orizontului de proiecție. Majorarea inițială a gradului de îndatorare brută a societăților nefinanciare este atribuită scăderii pronunțate a profiturilor corporative în semestrul I 2020 și, prin urmare, recurgerii sporite la finanțarea prin îndatorare pentru a compensa deficitele de lichiditate. Potrivit anticipațiilor, creșterea înregistrată a ponderii datoriei sectorului corporativ va limita dinamica investițiilor corporative în cadrul orizontului de proiecție, în condițiile în care firmele trebuie să își îmbunătățească bilanțurile. Cu toate acestea, plățile brute de dobânzi ale societăților nefinanciare au atins niveluri minime istorice în ultimii ani și se previzionează că acestea vor înregistra numai o creștere progresivă în următorii ani, reducând eventualele temeri legate de sustenabilitatea datoriei.

Exporturile zonei euro au fost afectate mai puternic de pandemia de COVID-19 decât importurile, ca urmare a prăbușirii globale a sectoarelor la care zona euro este expusă cu precădere, ceea ce implică exporturi nete negative în 2020. Se estimează că exporturile au fost grav afectate în semestrul I 2020, ca o consecință directă a măsurilor de izolare destinate limitării pandemiei. Epidemia de COVID-19 a perturbat în special lanțurile de aprovizionare din sectoarele orientate către export, respectiv industria auto, utilaje și produse chimice, afectând principalele sectoare exportatoare ale zonei euro într-o măsură mai mare decât pe cele ale altor regiuni. Restricțiile privind călătoriile și turismul au condus la prăbușirea exporturilor de servicii de ospitalitate și transport, dar ridicarea multor restricții în zona euro și o relativă relaxare față de restul lumii au contribuit în perioada mai recentă la o redresare parțială a exporturilor în aceste sectoare. În ansamblu, se anticipează că exporturile zonei euro vor crește, în linii mari, în concordanță cu redresarea cererii externe adresate zonei euro, deși într-un ritm mai lent decât în proiecțiile experților Eurosistemului din luna iunie 2020, având în vedere pierderea înregistrată la nivelul competitivității prin preț ca urmare a recentei aprecieri a cursului de schimb al euro. Se previzionează că importurile vor scădea mai puțin decât exporturile în 2020, întrucât principalele țări exportatoare sunt deosebit de afectate de reducerea globală a cererii de automobile și bunuri de capital. Prin urmare, se estimează că exporturile nete vor fi negative în 2020. Începând cu trimestrul III 2020, pe fondul normalizării condițiilor globale, revigorarea exporturilor este relativ mai puternică decât cea a importurilor, ceea ce implică o contribuție pozitivă a exporturilor nete la creșterea PIB în trimestrele următoare. De la jumătatea anului 2021, atât exporturile, cât și importurile înregistrează o creștere în tandem, ceea ce implică o contribuție neutră a exporturilor nete la creștere până la finele orizontului de proiecție.

Deși creșterea șomajului a fost, în ultimele luni, inferioară celei anticipate în proiecțiile experților Eurosistemului din luna iunie 2020, se estimează o deteriorare substanțială a situației pe piața forței de muncă. Creșterea ratei șomajului în trimestrul II a fost semnificativ mai scăzută decât s-a anticipat, în timp ce scăderea ratei populației ocupate a fost doar ușor inferioară celei previzionate. Aceste evoluții recente implică o diminuare a forței de muncă mult mai accentuată decât cea estimată, ceea ce reflectă parțial faptul că unii lucrători care și-au pierdut locul de muncă au fost clasificați drept „inactivi”, având în vedere posibilitățile reduse de căutare a unui loc de muncă în timpul perioadei de izolare. De asemenea, este posibil ca reducerea oportunităților de angajare să fi avut un efect de descurajare, multe persoane părăsind câmpul muncii. Se estimează o inversare treptată a acestui efect în sensul scăderii asupra forței de muncă în trimestrele următoare. Pe măsură ce forța de muncă începe să se normalizeze și schemele de reducere a timpului de muncă expiră, se proiectează o creștere a ratei șomajului de la 7,3% în trimestrul I 2020 la 9,5% în 2021, urmată de o scădere la 8,8% în 2022, pe fondul redresării economiei. Această ipoteză pornește de la premisa că politicile de menținere a locurilor de muncă reușesc, în mare parte, să rețină angajații cu program de lucru redus în câmpul muncii, cu o tranziție limitată la șomaj pentru cei care părăsesc schemele de menținere a locurilor de muncă. Deși scăderea populației ocupate a fost atenuată de recurgerea pe scară largă la scheme de reducere a programului de muncă în multe țări, se estimează că numărul total de ore lucrate a înregistrat o contracție mult mai pronunțată în trimestrul II, reflectând faptul că multe persoane au fost ocupate, dar au lucrat un număr mult mai mic de ore. Ulterior, se previzionează că numărul total de ore lucrate va crește mai rapid decât numărul de persoane ocupate, deoarece mulți lucrători revin la un tipar de lucru mai normal.

Conform proiecțiilor, productivitatea muncii pe persoană ocupată se va reduce în 2020, după care se va redresa pe parcursul perioadei de proiecție. Scăderea abruptă a producției și utilizarea intensivă a schemelor de reducere a timpului de muncă în țările din zona euro implică o diminuare accentuată a productivității muncii pe persoană ocupată în semestrul I 2020. Aceasta din urmă este proiectată să consemneze o inversare pronunțată în semestrul II 2020. În schimb, profilul de creștere a productivității muncii pe oră lucrată este mult mai redus în perioada pandemiei, deoarece se așteaptă ca numărul total de ore lucrate să urmeze îndeaproape evoluția PIB. Începând cu a doua jumătate a anului 2021, se previzionează că productivitatea muncii va urma o traiectorie de creștere, în linii mari, stabilă.

Comparativ cu proiecțiile experților Eurosistemului din luna iunie 2020, proiecția pentru creșterea PIB real a fost revizuită în sens ascendent pentru 2020 și rămâne, în mare parte, nemodificată pentru restul orizontului de proiecție. Dinamica PIB real a fost revizuită în sens ascendent pentru 2020, în principal pe seama unor rezultate peste așteptări în trimestrul II. Ulterior, o serie de factori nefavorabili au un impact în sensul diminuării creșterii. Printre aceștia se numără un nivel mai scăzut al cererii externe adresate zonei euro începând cu trimestrul III 2020, reducerea competitivității exporturilor zonei euro ca urmare a recentei aprecieri a euro și creșterea prețurilor petrolului. Impactul în sensul scăderii al acestor factori este, în linii mari, compensat de efectele pozitive ale măsurilor de politică monetară anunțate de BCE în luna iunie 2020, de stimulul fiscal suplimentar și de efectele de încredere legate de fondul de redresare al Uniunii Europene Next Generation EU – NGEU.

3 Prețuri și costuri

Conform proiecțiilor, rata inflației IAPC se va majora de la 0,3% în 2020 la 1,0% în 2021 și 1,3% în 2022 (Graficul 2). Rata scăzută a inflației totale în anul 2020 reflectă îndeosebi un declin pronunțat al prețurilor produselor energetice, componentă a inflației IAPC, având în vedere scăderea prețurilor petrolului de la declanșarea pandemiei de COVID-19, aprecierea euro, precum și reducerea cotei TVA în Germania pe o perioadă de șase luni începând cu luna iulie 2020. În pofida redresării parțiale a prețurilor petrolului în ultimele luni, se anticipează o contribuție negativă semnificativă a componentei „produse energetice” a inflației IAPC la inflația totală în 2020. Pentru restul orizontului de proiecție, creșterile estimate ale prețurilor petrolului și unele efecte în sensul creșterii generate de majorări ale taxelor de mediu implică o intensificare a componentei „produse energetice” a inflației IAPC. După creșterea pronunțată temporară a componentei „alimente” a inflației IAPC în luna aprilie 2020, determinată de declanșarea pandemiei de COVID-19, prețurile pe bază lunară ale alimentelor au început să se modereze încă din luna mai, pe fondul relaxării măsurilor de izolare și a constrângerilor la nivelul ofertei. Se estimează că dinamica anuală a prețurilor alimentelor se va reduce pe parcursul acestui an, urmând să se majoreze progresiv până la finele orizontului de proiecție.

Se anticipează o moderare a inflației IAPC exclusiv produse energetice și alimente până la 0,8%, în medie, în 2020 și o intensificare a acesteia începând cu semestrul II 2021. În lunile următoare, se așteaptă că efectele dezinflaționiste să fie generalizate la nivelul prețurilor serviciilor și bunurilor, întrucât cererea va rămâne scăzută sau va fi frânată de măsurile de limitare a răspândirii virusului. Se estimează că presiunile în sensul scăderii exercitate de cererea scăzută și de reducerea cotei TVA în Germania vor fi numai parțial compensate de presiunile în sensul creșterii costurilor și prețurilor generate de persistența perturbărilor și a deficitelor la nivelul ofertei cauzate, de exemplu, de perturbările lanțurilor globale de valoare adăugată, de măsurile de distanțare socială și de reducerea ofertei. Pe termen mediu, inflația IAPC exclusiv produse energetice și alimente se așteaptă să cunoască o intensificare graduală, în condițiile în care se estimează că presiunile în sensul creșterii asupra prețurilor exercitate de majorarea cererii în contextul avansului redresării economice se vor consolida, în pofida impactului în sensul scăderii al aprecierii euro. Cu privire la factorii pe partea ofertei, deși presiunile în sensul creșterii generate de efectele nefavorabile pe partea ofertei în contextul pandemiei se diminuează, ieșirea unor firme de pe piață ar putea majora marjele de profit pe unele piețe, dincolo de ameliorările ciclice ale acestora. Efectele indirecte ale redresării estimate a prețurilor petrolului vor sprijini, de asemenea, accelerarea inflației de bază. Nu în ultimul rând, efectele de bază în sensul creșterii datorate inversării reducerii cotei TVA în Germania implică un impact în sensul creșterii asupra ratelor anuale ale inflației de bază în trimestrele III și IV 2021.

Se estimează că dinamica remunerării pe salariat va deveni negativă pe termen scurt, dar se va redresa în concordanță cu activitatea economică în anul 2021 și va consemna valori pozitive de circa 2% în 2022. Remunerarea pe salariat a înregistrat o scădere pronunțată în trimestrul II 2020, reflectând reducerea masivă și abruptă a numărului de ore lucrate pe salariat în perioada măsurilor de izolare și compensarea numai parțială a pierderilor din venituri prin schemele de reducere a timpului de muncă în majoritatea țărilor. Cu toate acestea, evoluția remunerării pe salariat exagerează pierderea veniturilor din muncă, deoarece în mai multe țări asistența din fonduri publice este evidențiată la transferuri, și nu la remunerarea pe salariat. După măsurile de izolare, se așteaptă ca remunerarea pe salariat să se redinamizeze, deși nu la nivelul înregistrat înainte de izolare, și să crească treptat în continuare până la finele orizontului de proiecție.

Conform proiecțiilor, dinamica costurilor unitare cu forța de muncă va face obiectul unor fluctuații puternice pe parcursul orizontului de proiecție, reflectând variațiile abrupte ale dinamicii productivității muncii. Pierderea la nivelul productivității muncii în trimestrul II 2020, ca urmare a unui declin al PIB superior scăderii ocupării forței de muncă, determină creșterea semnificativă a costurilor unitare cu forța de muncă. Revigorarea ulterioară a productivității muncii implică o reducere puternică a costurilor unitare cu forța de muncă. Dincolo de volatilitatea asociată crizei, se anticipează ulterior fluctuații, în linii mari, minore ale acestor costuri.

Marjele de profit sunt proiectate să amortizeze, în linii mari, fluctuațiile accentuate ale costurilor unitare cu forța de muncă pe parcursul orizontului de proiecție. Prin urmare, se anticipează că acestea vor consemna un reviriment semnificativ după declinul din trimestrul II 2020. După o relativă moderare în semestrul II 2021, se estimează că profiturile unitare vor depăși nivelul din perioada pre-criză către finele orizontului de proiecție, într-un context practic fără presiuni în sensul creșterii din partea costurilor unitare cu forța de muncă.

Potrivit anticipațiilor, prețurile importurilor vor scădea accentuat în anul 2020, dar vor cunoaște o relativă revigorare în 2021 și 2022. Acest profil este puternic influențat de variațiile prețurilor petrolului, a căror scădere anterioară și pantă a curbei descrise de cotațiile futures ale petrolului implică un ritm de creștere pronunțat negativ în 2020 și ritmuri anuale pozitive începând cu trimestrul II 2021 și în anul 2022. De asemenea, dinamica pozitivă a prețurilor importurilor începând cu 2021 reflectă unele presiuni în sensul creșterii asupra prețurilor exercitate atât de prețurile materiilor prime exclusiv petrolul, cât și de intensificarea dinamicii prețurilor la nivel global în termeni mai generali. În schimb, aprecierea recentă a euro exercită o presiune în sensul scăderii asupra deflatorului importurilor pe parcursul întregului orizont de proiecție.

Comparativ cu proiecțiile experților Eurosistemului din luna iunie 2020, proiecția privind inflația IAPC se menține nemodificată pentru anul 2020, a fost revizuită în sens ascendent pentru 2021 și rămâne la același nivel pentru 2022. Componenta „produse energetice” a inflației IAPC este revizuită în sens ascendent pentru 2020 și 2021, având în vedere redresarea recentă a prețurilor petrolului, inclusiv a celor exprimate în euro, și în sens descendent pentru 2022, dată fiind o curbă mai plată a cotațiilor futures ale petrolului, comparativ cu cea din proiecțiile anterioare ale experților Eurosistemului. În schimb, componenta „alimente” a inflației IAPC este revizuită în sens descendent pentru 2020, reflectând o moderare mai rapidă decât se estimase anterior a prețurilor alimentelor în semestrul II, ulterior creșterii semnificative legate de criza COVID-19, și este revizuită marginal în sens descendent pentru 2021 și 2022. Inflația IAPC exclusiv produse energetice și alimente este, în linii mari, nerevizuită pentru 2020, în condițiile în care impactul unei reduceri temporare a cotei TVA în Germania în a doua jumătate a anului este, în linii mari, compensat de rezultatele recente mai favorabile. Totuși, aceasta este revizuită în sens ascendent ulterior, dat fiind că impactul în sensul scăderii al aprecierii cursului de schimb efectiv al euro este anulat complet de impactul combinat în sensul creșterii al inversării reducerii cotei TVA în Germania în 2021, al efectelor indirecte ale unor prețuri mai ridicate ale petrolului, precum și al intensificării activității economice și al proiecțiilor privind o scădere a șomajului. La rândul lor, acestea din urmă reflectă parțial impactul măsurilor de politică monetară ale BCE anunțate în luna iunie 2020 și stimulul fiscal suplimentar.

4 Perspectivele fiscale

Sprijinul fiscal pentru atenuarea impactului macroeconomic al crizei COVID-19 rămâne substanțial în 2020, stimulul suplimentar fiind luat în considerare în scenariul de bază, comparativ cu proiecțiile experților Eurosistemului din luna iunie 2020. Orientarea politicii fiscale^[3] este evaluată ca fiind deosebit de expansionistă în 2020. Aceasta este susținută cu precădere de măsurile fiscale extraordinare adoptate de toate țările din zona euro ca răspuns la pandemie. Pentru zona euro în ansamblu, aceste măsuri se ridică la aproximativ 4½% din PIB, cea mai mare parte a acestora constând în cheltuieli suplimentare sub formă de transferuri și subvenții pentru firme și gospodării, inclusiv în cadrul schemelor de reducere a timpului de muncă. Comparativ cu proiecțiile experților Eurosistemului din luna iunie 2020, măsurile suplimentare legate de COVID-19, reprezentând circa 1% din PIB, au fost incluse în scenariul de bază pentru 2020, cu precădere pe seama transferurilor și subvențiilor.

În prezent, se proiectează o corecție, în mare măsură, a sprijinului fiscal în 2021, inferioară însă celei estimate în proiecțiile experților Eurosistemului din luna iunie 2020, în condițiile în care unele măsuri au fost extinse și alte pachete noi au fost adoptate pentru 2021. Având în vedere măsurile aprobate de autoritățile guvernamentale sau adoptate pe cale legislativă la data-limită pentru ipotezele fiscale, majoritatea măsurilor legate de pandemie sunt temporare și expiră la sfârșitul anului 2020. În consecință, orientarea politicii fiscale pentru 2021 indică o înăsprire substanțială. Cu toate acestea, scenariul de bază include un stimul mai important pentru 2021, comparativ cu proiecțiile experților din luna iunie 2020, care este parțial temporar.

Conform proiecțiilor, deficitul bugetar al zonei euro și ponderea datoriei în PIB se vor majora substanțial în anul 2020 și vor consemna o ușoară reducere în 2021 și 2022. Creșterea deficitului bugetar în 2020 este generată de măsurile fiscale de urgență și de componenta ciclică negativă, care indică deteriorarea condițiilor macroeconomice. Ameliorarea din 2021 reflectă cu precădere corecția parțială a măsurilor fiscale de urgență, precum și componenta ciclică mai puțin nefavorabilă. În anul 2020, creșterea semnificativă a ponderii datoriei în PIB la peste 100% este rezultatul diferențialului între rata dobânzii aferentă datoriei publice și ritmul de creștere a PIB, care amplifică datoria (efect de tip „bulgăre de zăpadă”), și al deficitului primar amplu. În perioada 2021-2022, contribuția din partea deficitelor primare persistente la creșterea datoriei este anulată de predominanța unui efect favorabil de tip „bulgăre de zăpadă”, ceea ce conduce la o relativă scădere a ponderii datoriei în PIB în zona euro. Comparativ cu proiecțiile experților Eurosistemului din luna iunie 2020, proiecțiile fiscale pentru zona euro indică o traiectorie mai ascendentă a deficitului bugetar în perioada 2020-2021, în principal pe seama relaxării soldului ajustat ciclic. Aceasta este parțial compensată de ameliorarea componentei ciclice și de o relativă reducere a plăților de dobânzi, reflectând ipotezele financiare mai favorabile. Ponderea datoriei în PIB este revizuită în sens descendent, în principal pe seama unui diferențial mai favorabil între rata dobânzii aferentă datoriei publice și ritmul de creștere a PIB.