Opțiuni de căutare
Pagina inițială Media Materiale explicative Studii și publicații Statistici Politică monetară Euro Plăți și piețe Cariere
Sugestii
Sortează în funcție de

Prezentare generală

După creșterea scăzută înregistrată în trimestrul II 2019, indicatorii recenți pe termen scurt sugerează că redresarea preconizată în exercițiul anterior de proiecție pentru semestrul II 2019 va fi amânată. Indicatorii de încredere economică au continuat să se deterioreze în ultimele luni, îndeosebi în sectorul industrial. Aceasta reflectă evoluția în continuare modestă a schimburilor comerciale internaționale într-un context caracterizat de incertitudini globale persistente, cum ar fi intensificarea protecționismului, posibilitatea unei încetiniri mai pronunțate a creșterii economice în China și un Brexit dezordonat. Acești factori afectează anticipațiile sectorului corporativ în sectorul prelucrător și sunt preconizați să frâneze în continuare activitatea economică în zona euro pe termen scurt. Totodată, încrederea în sectoarele serviciilor și construcțiilor orientate către piața internă, precum și încrederea consumatorilor continuă să manifeste un grad mai ridicat de reziliență, în timp ce situația pe piața forței de muncă a continuat să se îmbunătățească. Proiecția de bază este condiționată de ipoteza tehnică a unor rate ale dobânzilor considerabil mai scăzute, care reflectă anticipațiile pieței, o ipoteză privind un Brexit ordonat și o relativă relaxare fiscală – toți acești factori ar trebui să sprijine revenirea la traiectoria de creștere pe termen mediu estimată în proiecțiile din luna iunie 2019. În plus, după ce a atins niveluri foarte scăzute în 2019, se anticipează că cererea externă se va redresa și va impulsiona activitatea economică până la finele orizontului de proiecție. Pe ansamblu, conform proiecțiilor, dinamica PIB real se va situa la 1,1% în anul 2019, urmând să se intensifice treptat până la 1,4% în 2021. Comparativ cu proiecțiile din luna iunie 2019, perspectivele pe termen scurt s-au deteriorat ca urmare a indicatorilor de încredere mai puțin favorabili și a persistenței incertitudinilor globale, conducând la revizuiri în sens descendent pentru 2019 și 2020, cele pentru anul 2020 datorându-se cu precădere unor efecte de report. Pe termen mai lung, impactul șocurilor negative externe este, în linii mari, compensat de cel al unor condiții de finanțare mai favorabile și de scăderea prețurilor petrolului.

Se anticipează o moderare a inflației IAPC în 2019 și menținerea acesteia la niveluri modeste în anul următor, înainte ca aceasta să se redreseze la 1,5% în 2021. Inflația IAPC exclusiv produse energetice și alimente va crește ușor până la sfârșitul anului 2019 și va înregistra evoluții fluctuante pe parcursul anului 2020, urmând să se consolideze în 2021, sprijinită de accelerarea anticipată a activității economice și redresarea asociată a marjelor de profit, pe fondul propagării majorărilor anterioare ale costurilor cu forța de muncă la nivelul prețurilor. Comparativ cu proiecțiile din luna iunie 2019, inflația IAPC a fost revizuită în sens descendent, în mare parte ca urmare a revizuirii semnificative în sens descendent a componentei „produse energetice” atât pentru 2019, cât și pentru 2020, pe seama scăderii prețurilor petrolului. În plus, inflația IAPC exclusiv produse energetice și alimente este, de asemenea, revizuită în sens descendent, reflectând rezultatele mai modeste, încetinirea activității economice, efectele indirecte ale scăderii prețurilor produselor energetice și persistența unor supraestimări în predicțiile anterioare.[1]

1 Economia reală

Creșterea PIB real în zona euro s-a redus la 0,2% în trimestrul II 2019, pe fondul încetinirii pronunțate a dinamicii exporturilor (Graficul 1). Avansul consemnat în trimestrul II s-a produs în concordanță cu anticipațiile din proiecțiile publicate în luna iunie 2019. În pofida unei relative decelerări în trimestrul II 2019, cererea internă a rămas principalul motor al creșterii economice, în timp ce contribuția schimburilor comerciale nete a devenit negativă.

Graficul 1

PIB real în zona euro

(variații procentuale trimestriale, date trimestriale ajustate sezonier și cu numărul de zile lucrătoare)

Notă: Intervalele din jurul proiecțiilor centrale se bazează pe diferențele dintre rezultatele efective și proiecțiile anterioare elaborate pe parcursul unui anumit număr de ani. Amplitudinea acestor intervale este egală cu dublul valorii absolute medii a acestor diferențe. Metoda de calcul al intervalelor de variație, care include și o ajustare în cazul producerii unor evenimente excepționale, este prezentată în publicația New procedure for constructing Eurosystem and ECB staff projection ranges, BCE, decembrie 2009, disponibilă pe website-ul BCE.

Indicatorii pe termen scurt arată o creștere scăzută în semestrul II 2019. Indicatorul de încredere în economie (Economic Sentiment Indicator – ESI) calculat de Comisia Europeană a continuat să se reducă în ultimele luni, scăderea sa fiind generată de deteriorarea în continuare a încrederii în sectorul prelucrător, sub nivelul său mediu pe termen mai lung. Aceasta pare să reflecte evoluția în continuare nefavorabilă a schimburilor comerciale internaționale, precum și impactul incertitudinilor globale, îndeosebi al celor legate de disputele comerciale mondiale, posibilitatea unui Brexit fără acord și riscurile unei încetiniri mai pronunțate a creșterii economice în China. În schimb, încrederea în sectoarele serviciilor și construcțiilor orientate mai mult către piața internă, precum și încrederea consumatorilor au continuat să manifeste un grad mai ridicat de reziliență, în pofida înregistrării unor scăderi în luna august. Cele mai recente evoluții ale indicelui aferent anchetei în rândul directorilor de achiziții (Purchasing Managers’ Index – PMI) confirmă această divergență între sectoare. În ansamblu, cei mai recenți indicatori sugerează persistența creșterii modeste consemnate în trimestrul II și în semestrul II 2019, generată de contribuția negativă din partea schimburilor comerciale nete, estimându-se totodată că cererea internă se va menține relativ rezilientă.

Pe termen mediu, proiecția de bază prevede o disipare graduală a influențelor nefavorabile pe plan internațional, ceea ce va permite o redinamizare a factorilor fundamentali care sprijină expansiunea zonei euro (Tabelul 1). În special, proiecția de bază prevede o ieșire ordonată a Regatului Unit din UE și absența unor noi măsuri protecționiste (în afara celor deja anunțate), evoluție care reduce, de asemenea, posibilitatea unei încetiniri pronunțate a creșterii economice în China. Astfel, nivelul actual de incertitudine se va diminua treptat, permițând o redinamizare a factorilor fundamentali care sprijină creșterea economică. Se anticipează că orientarea politicii monetare a BCE va rămâne foarte acomodativă și va continua să se propage la nivelul economiei. Mai exact, ipotezele tehnice implică faptul că, la sfârșitul orizontului de proiecție, ratele nominale ale dobânzilor se vor situa încă sub nivelurile foarte scăzute pe care le-au atins la jumătatea anului 2019. Creditarea sectorului privat nefinanciar ar trebui, de asemenea, să se intensifice modest către finele orizontului de proiecție, impulsionată de ameliorarea contextului macroeconomic, de ratele foarte scăzute ale dobânzilor și de condițiile favorabile de creditare bancară atât pentru gospodăriile populației, cât și pentru societățile nefinanciare. Restrângerea necesității de reducere a gradului de îndatorare la nivelul sectoarelor și creșterea profiturilor vor contribui, de asemenea, la dinamismul cheltuielilor private. Expansiunea consumului privat și a investițiilor în obiective rezidențiale ar trebui să beneficieze, de asemenea, de dinamica relativ robustă a câștigurilor salariale și de avuția netă, precum și de reducerea șomajului. Se anticipează că exporturile zonei euro vor beneficia de redresarea proiectată a cererii externe. Nu în ultimul rând, se previzionează că orientarea politicii fiscale va fi ușor expansionistă pe parcursul întregului orizont de proiecție (Secțiunea 3).

Cu toate acestea, disiparea unor efecte favorabile ar conduce la o încetinire a creșterii economice către finele orizontului de proiecție. Se anticipează o atenuare a dinamicii investițiilor corporative în cadrul orizontului de proiecție, reflectând o perioadă prelungită caracterizată printr-un nivel scăzut al încrederii sectorului corporativ și expirarea unor stimulente fiscale. De asemenea, se preconizează o încetinire a creșterii gradului de ocupare a forței de muncă pe termen mediu, ilustrând cu precădere deficitele tot mai constrângătoare la nivelul ofertei de forță de muncă în unele țări.

Tabelul 1

Proiecții macroeconomice pentru zona euro

(variații procentuale anuale)

Notă: PIB real și componentele sale, costul unitar cu forța de muncă, remunerarea pe salariat și productivitatea muncii se referă la date ajustate sezonier și cu numărul zilelor lucrătoare.
1) Intervalele din jurul proiecțiilor se bazează pe diferențele dintre rezultatele efective și proiecțiile anterioare elaborate pe parcursul unui anumit număr de ani. Amplitudinea acestor intervale este egală cu dublul valorii absolute medii a acestor diferențe. Metoda de calcul al intervalelor de variație, care include și o ajustare în cazul producerii unor evenimente excepționale, este prezentată în publicația New procedure for constructing Eurosystem and ECB staff projection ranges, BCE, decembrie 2009, disponibilă pe website-ul BCE.
2) Inclusiv schimburile comerciale din interiorul zonei euro.

3) Subindicele se bazează pe estimări ale impactului efectiv al impozitelor indirecte. Acesta poate să difere de datele Eurostat, care presupun transmiterea integrală și imediată a efectelor impozitelor la nivelul IAPC.
4) Calculat ca soldul bugetar excluzând efectele tranzitorii ale ciclului economic și măsurile temporare adoptate de autoritățile guvernamentale.

Se anticipează că dinamica veniturilor disponibile reale se va majora în 2019, urmând să încetinească în 2020 și 2021. Avansul din 2019 reflectă o creștere a dinamicii veniturilor disponibile nominale și o scădere a inflației măsurate prin prețurile de consum. Se previzionează că atât moderarea dinamicii veniturilor nominale, cât și intensificarea graduală a inflației vor reduce creșterea veniturilor reale în 2020 și 2021. Conform proiecțiilor, contribuția câștigurilor salariale brute la dinamica veniturilor disponibile nominale va înregistra o scădere în anul 2020 (ca urmare a impactului încetinirii ritmului de creștere a ocupării forței de muncă) și se va menține, în linii mari, nemodificată în 2021. Alte venituri personale se anticipează că vor înregistra o creștere moderată pe parcursul orizontului de proiecție. Potrivit anticipațiilor, contribuția transferurilor fiscale nete va deveni pozitivă în anul 2019, pentru prima dată după 2010, reflectând un mix de reduceri ale impozitelor directe și creșteri ale transferurilor către gospodăriile populației. Se estimează că aceasta se va reduce în 2020 și va deveni, în linii mari, neutră în 2021, în contextul unor transferuri marginal mai scăzute către gospodăriile populației și al majorării progresive a impozitelor directe.

Expansiunea consumului privat a consemnat o ușoară diminuare în trimestrul II 2019, parțial ca urmare a unei corecții a puternicului avans temporar de la începutul anului, dar ar trebui să se mențină robustă pe parcursul orizontului de proiecție. Nivelurile încă relativ favorabile ale încrederii consumatorilor, noile ameliorări anticipate ale condițiilor pe piața forței de muncă și creșterea în continuare a remunerării reale pe salariat sugerează menținerea unei dinamici constante a consumului în cadrul orizontului de proiecție, sprijinită și de efectele pozitive ale unei relative relaxări fiscale în unele țări.

Expansiunea consumului privat ar trebui să fie sprijinită de condițiile favorabile de finanțare și de creșterea avuției nete. Conform proiecțiilor, ratele dobânzilor nominale la creditele bancare se vor reduce în continuare pe termen scurt, urmând să consemneze o stabilizare și, ulterior, o creștere modestă în 2021. Se previzionează că ratele dobânzilor la creditele ipotecare se vor menține ușor sub nivelurile înregistrate la jumătatea anului 2019 până la finele orizontului de proiecție, în timp ce ratele dobânzilor la creditele de consum se așteaptă să depășească nivelurile actuale cu o marjă redusă. Având în vedere că se proiectează menținerea ratelor dobânzilor la creditele bancare la niveluri scăzute, precum și consolidarea numai moderată a creditelor bancare acordate populației în anul curent și în anii următori, se anticipează că plățile brute de dobânzi vor rămâne la niveluri reduse și, prin urmare, vor continua să sprijine consumul privat. Totodată, se așteaptă o creștere ușoară a veniturilor brute din dobânzi, ca urmare a acumulării în continuare de active purtătoare de dobândă. În plus, avuția netă este previzionată să se majoreze în continuare, impulsionată de câștigurile robuste din reevaluarea patrimoniului imobiliar, care reprezintă mai mult de jumătate din creșterea proiectată. Alături de progresele înregistrate în ceea ce privește reducerea gradului de îndatorare, creșterea avuției nete ar trebui, de asemenea, să furnizeze sprijin consumului.

Caseta 1
Ipoteze tehnice privind ratele dobânzilor, cursurile de schimb și prețurile materiilor prime

Comparativ cu proiecțiile publicate în luna iunie 2019, ipotezele tehnice includ prețuri mai scăzute ale petrolului și o reducere semnificativă a ratelor dobânzilor. Ipotezele tehnice referitoare la ratele dobânzilor și la prețurile materiilor prime se bazează pe anticipațiile pieței, data-limită pentru includerea ultimelor informații fiind 19 august 2019. Ratele dobânzilor pe termen scurt se referă la EURIBOR la trei luni, anticipațiile pieței fiind derivate din ratele dobânzilor futures. Conform acestei metodologii, ratele dobânzilor pe termen scurt se vor situa, în medie, la −0,4% în anul 2019 și la −0,6% în 2020 și 2021. Anticipațiile pieței cu privire la randamentele nominale ale obligațiunilor de stat cu scadența la 10 ani din zona euro indică un nivel mediu de 0,4% pentru anul 2019, 0,1% pentru 2020 și 0,2% pentru 2021.[2] Comparativ cu proiecțiile din luna iunie 2019, anticipațiile pieței privind ratele dobânzilor pe termen scurt au fost revizuite în sens descendent cu circa 10 puncte de bază pentru 2019, 30 puncte de bază pentru 2020 și circa 40 puncte de bază pentru 2021, iar randamentele nominale ale obligațiunilor de stat cu scadența la 10 ani din zona euro au fost revizuite în sens descendent cu circa 40 puncte de bază pentru 2019, 80 puncte de bază pentru 2020 și cu circa 90 puncte de bază pentru 2021.

Referitor la prețurile materiilor prime, pe baza traiectoriei implicite de pe piețele futures, calculată cu ajutorul mediei aferente perioadei de două săptămâni anterioare datei-limită de 19 august 2019, se anticipează că prețul țițeiului Brent se va reduce de la 71,1 USD/baril în anul 2018 la 62,5 USD/baril în 2019 și se va comprima în continuare la 56,3 USD/baril în 2021. Această traiectorie implică faptul că scăderea prețurilor în dolari SUA ale petrolului va fi mult mai pronunțată decât cea estimată în proiecțiile din luna iunie 2019. Se anticipează că prețurile în dolari SUA ale materiilor prime non-energetice se vor reduce în anul 2019, dar vor cunoaște o revigorare pe parcursul anilor ulteriori din cadrul orizontului de proiecție.

În ceea ce privește cursurile de schimb bilaterale, se preconizează că acestea vor rămâne nemodificate pe parcursul orizontului de proiecție, la nivelurile medii înregistrate în perioada de două săptămâni anterioară datei-limită de 19 august 2019. Această ipoteză presupune un curs de schimb mediu de 1,12 USD/EUR în perioada 2019-2021, similar celui estimat în proiecțiile din luna iunie 2019. Cursul de schimb efectiv al euro (față de 38 de parteneri comerciali) s-a apreciat moderat față de proiecțiile din luna iunie 2019, reflectând relativa apreciere a euro în raport cu lira sterlină, precum și cu renminbi chinezesc și cu monedele altor economii emergente.

Ipoteze tehnice

Expansiunea investițiilor în obiective rezidențiale este preconizată să continue, deși într-un ritm mai moderat. Redresarea investițiilor în obiective rezidențiale pare să fi consemnat o ușoară pierdere de ritm pe parcursul anului 2018, cu precădere în Spania, Franța și Țările de Jos, după o perioadă de creștere foarte puternică în 2017. Se anticipează o moderare a dinamicii investițiilor în obiective rezidențiale în cadrul orizontului de proiecție. Această temperare este sugerată de reducerea numărului de autorizații de construcție acordate în ultimele luni și de sondajele recente, care indică o scădere a ponderii gospodăriilor populației care intenționează să desfășoare lucrări de renovare a locuinței pe parcursul anului următor, în pofida intențiilor în creștere de a achiziționa sau de a construi o locuință în următorii doi ani. În plus, potrivit anticipațiilor, constrângerile la nivelul capacităților de producție în sectorul construcțiilor vor deveni tot mai accentuate, în special în Germania și în Țările de Jos. Se estimează că tendințele demografice nefavorabile din unele țări, inclusiv Germania și Franța, vor inhiba, de asemenea, investițiile în obiective rezidențiale.

Se anticipează că investițiile corporative se vor majora pe parcursul orizontului de proiecție, deși într-un ritm relativ modest. După încetinirea consemnată în semestrul I 2019, se estimează că investițiile corporative vor fi destul de modeste în semestrul II 2019, reflectând impactul dinamicii relativ scăzute a schimburilor comerciale internaționale și preocupările legate de escaladarea în continuare a disputelor comerciale, precum și temerile referitoare la un Brexit fără acord și o „aterizare forțată” a economiei Chinei. Cu toate acestea, pe termen mai lung, în condițiile în care se estimează o disipare graduală a incertitudinilor, se anticipează că o serie de fundamente favorabile vor sprijini investițiile corporative în zona euro. În primul rând, un număr mai mare decât de obicei de firme din industria prelucrătoare raportează lipsa de echipamente ca factor de limitare a producției. În al doilea rând, potrivit anticipațiilor, condițiile de finanțare vor rămâne foarte favorabile pe parcursul orizontului de proiecție. În al treilea rând, se anticipează creșterea profiturilor, care alimentează volumul considerabil de active lichide pe care firmele l-au acumulat în ultimii ani. În al patrulea rând, companiile și-ar putea spori investițiile pentru a compensa constrângerile generate de deficitul de forță de muncă. Nu în ultimul rând, gradul de îndatorare a societăților nefinanciare s-a redus în ultimii ani, ca urmare a redresării cotațiilor acțiunilor, a acumulării constante de active și a creșterii moderate a finanțării prin îndatorare, deși îndatorarea brută consolidată se situează încă la niveluri superioare celor din perioada pre-criză. În același timp, plățile brute de dobânzi ale societăților nefinanciare s-au redus la niveluri minime în ultimii ani și se așteaptă numai o creștere progresivă a acestora în anii următori.

Potrivit proiecțiilor, exporturile în afara zonei euro vor fi modeste pentru restul anului 2019, urmând să se redreseze până la finele orizontului de proiecție, în linii mari, în concordanță cu evoluțiile cererii externe (Caseta 2). Dinamica recentă a exporturilor în afara zonei euro a fost volatilă. Constituirea de stocuri înainte de data inițială a Brexit din martie 2019 a majorat exporturile zonei euro către Regatul Unit în primul trimestru al acestui an. În trimestrul II, se estimează că acest efect a fost inversat, ceea ce a dus la stagnarea exporturilor în afara zonei euro. Întrucât indicatorii privind schimburile comerciale pe termen scurt se mențin la niveluri modeste, se proiectează că exporturile în afara zonei euro vor fi scăzute în semestrul II 2019, expansiunea acestora fiind inferioară ritmului cererii externe. Ulterior, pe termen mediu, se previzionează că exporturile în afara zonei euro se vor redresa și vor crește, în linii mari, în concordanță cu cererea externă, conducând la o traiectorie staționară a cotelor exporturilor. Se anticipează că dinamica importurilor din afara zonei euro se va menține, de asemenea, relativ modestă pe termen scurt, reflectând evoluția exporturilor în sine și, totodată, dinamica scăzută a investițiilor și a activității economice în unele țări din zona euro. Într-o perspectivă mai îndelungată, se estimează că importurile din afara zonei euro vor crește, în linii mari, în concordanță cu cererea totală (cererea internă plus exporturi). În ansamblu, conform proiecțiilor, contribuția schimburilor comerciale nete la creșterea PIB real va fi negativă pe parcursul semestrului II 2019, urmând să devină neutră până la finele orizontului de proiecție.

Caseta 2
Contextul internațional

Ritmul de creștere a PIB real mondial a continuat să se tempereze în trimestrul I 2019, reflectând cu precădere o încetinire în mai multe economii de piață emergente. Deși activitatea economică în China s-a menținut stabilă în trimestrul I 2019 pe fondul consumului privat rezilient, o serie de alte economii de piață emergente din Asia, America Latină și Comunitatea Statelor Independente au înregistrat o contracție semnificativă. Aceasta a reflectat o combinație de factori idiosincratici nefavorabili (în special în Brazilia și Rusia), dar și alte influențe nefavorabile persistente, cum ar fi incertitudinile politice interne ridicate (îndeosebi în Mexic și Brazilia). În schimb, dinamica PIB s-a menținut relativ alertă în majoritatea economiilor avansate în primul trimestru, datorită, în principal, unor factori favorabili temporari în unele țări (de exemplu, contribuții pozitive din partea schimburilor comerciale nete și a acumulării de stocuri în Statele Unite și din constituirea de stocuri înainte de primul termen pentru Brexit în Regatul Unit). Pe fondul corecției impactului acestor factori, creșterea în economiile dezvoltate s-a moderat în trimestrul II 2019, în concordanță cu proiecțiile din luna iunie 2019. Mai exact, în Statele Unite contribuția negativă a schimburilor comerciale nete, în condițiile stabilizării importurilor și ale scăderii exporturilor, a afectat creșterea în pofida stimulentelor fiscale și a consumului privat rezilient. În Regatul Unit, economia s-a contractat în trimestrul II, în principal pe seama scăderii investițiilor. Datele recente din sondaje, precum indicele compozit global aferent anchetei în rândul directorilor de achiziții (exceptând zona euro), confirmă probabila temperare în continuare a dinamicii globale în al doilea trimestru. După o revigorare marginală în luna iulie, acest indice a scăzut din nou în august, indicând o activitate globală în continuare redusă.

Dinamica globală este proiectată să rămână modestă în semestrul II 2019. O serie de influențe nefavorabile vor continua să afecteze economia mondială. Se anticipează că activitatea în industria prelucrătoare se va menține scăzută, pe seama reducerii dinamicii investițiilor globale și a celei aferente consumului de bunuri de folosință îndelungată, care reprezintă o mare parte din producție în industria prelucrătoare. Având în vedere nivelul actual ridicat de incertitudine legat de viitorul relațiilor comerciale internaționale, este puțin probabilă o redinamizare a investițiilor globale în viitorul apropiat. În contextul încetinirii economiei mondiale, factorii de decizie din întreaga lume au adoptat o serie de măsuri pentru a atenua impactul negativ al influențelor nefavorabile de natură economică. În China, se așteaptă ca măsurile de stimulare fiscală adoptate cu scopul de a amortiza încetinirea cererii interne să producă efecte mai ales în a doua jumătate a anului.[3] În Statele Unite, pe lângă stimulul fiscal prociclic considerabil și acordul recent privind aplicarea unor plafoane mai flexibile pentru cheltuielile publice, Sistemul Rezervelor Federale a decis să reducă rata dobânzii de referință în vederea sprijinirii expansiunii economice actuale. În plus, o serie de alte economii au relaxat politica monetară (de exemplu, Australia, Brazilia, Coreea de Sud, Indonezia, India și Turcia), iar anticipațiile pieței incluse în ipotezele tehnice sugerează că și alte economii vor urma acest exemplu.

Pe termen mediu, se previzionează o accelerare a dinamicii globale și o stabilizare a acesteia la un ritm inferior mediei pe termen lung de 3,8%. După ce a scăzut la 3,1% în anul 2019, față de 3,8% în 2018, creșterea economică mondială (exceptând zona euro) este proiectată să se intensifice și să se stabilizeze la 3,5% până în 2021. Evoluțiile dinamicii globale sunt influențate de trei factori principali. În primul rând, în economiile dezvoltate se estimează o încetinire a dinamicii componentei ciclice, în condițiile în care constrângerile la nivelul capacităților de producție devin tot mai acute, pe fondul unor deviații pozitive ale PIB de la nivelul potențial și al unor rate scăzute ale șomajului la nivelul principalelor economii dezvoltate, în timp ce, către finele orizontului de proiecție, sprijinul din partea politicilor ar urma să se diminueze gradual. În al doilea rând, potrivit proiecțiilor, încetinirea progresivă a economiei Chinei și reorientarea acesteia de la investiții către consum va afecta dinamica globală și, în special, schimburile comerciale. În al treilea rând, economiile emergente (exceptând China) sunt, în schimb, așteptate să sprijine creșterea economică mondială, odată cu redresarea acestora în urma recesiunilor anterioare și cu reducerea tot mai accentuată a deviațiilor negative ale PIB de la nivelul potențial. Comparativ cu proiecțiile din luna iunie 2019, perspectivele creșterii globale sunt revizuite în sens descendent pe parcursul orizontului de proiecție, reflectând o redresare mai puțin dinamică decât s-a estimat anterior în unele economii de piață emergente și, într-o măsură mai mică, impactul tensiunilor comerciale actuale.

Contextul internațional

(variații procentuale anuale)

1) Calculate ca medie ponderată a importurilor.
2) Calculată ca medie ponderată a importurilor partenerilor comerciali ai zonei euro.

Se estimează că dinamica schimburilor comerciale internaționale a decelerat semnificativ în 2019, pe fondul încetinirii activității industriale mondiale, al intensificării tensiunilor comerciale și, într-o anumită măsură, al moderării ciclului tehnologic. Datele disponibile din conturile naționale sugerează că, după înregistrarea unei stagnări la sfârșitul anului 2018, dinamica importurilor globale (exceptând zona euro) a coborât în teritoriu negativ în trimestrul I 2019, în linii mari în concordanță cu proiecțiile din luna iunie 2019. Reducerea schimburilor comerciale internaționale a fost generalizată la nivelul țărilor. Pe lângă factori conjuncturali (de exemplu, scăderea temporară a cererii interne în Statele Unite, având în vedere încetarea parțială a activității autorităților guvernamentale federale), evoluția modestă a schimburilor comerciale a fost generată cu precădere de reducerea schimburilor comerciale în interiorul Asiei. Aceasta din urmă pare să aibă legătură cu încetinirea cererii interne în China. Nu în ultimul rând, este posibil ca șocurile specifice legate de moderarea ciclului tehnologic sau de perturbările din industria auto să fi avut și ele un rol, deși acesta pare limitat la anumite țări. Se anticipează că dinamica schimburilor comerciale internaționale se va stabiliza, în linii mari, în trimestrul II 2019.

Pe termen mediu, importurile globale sunt proiectate să crească treptat, într-un ritm mai modest decât cel al activității economice mondiale. Escaladarea recentă a tensiunilor comerciale, ale cărei efecte vor continua să fie resimțite în 2020, la care se adaugă o redresare mai progresivă decât s-a anticipat anterior a economiilor emergente, va contribui la o redresare mai lentă a schimburilor comerciale internaționale. Se anticipează că dinamica importurilor globale (exceptând zona euro) se va reduce semnificativ, de la 4,6% în 2018 la 0,4% în 2019, urmând să se redreseze la 2,2% și 2,9% în 2020 și, respectiv, 2021. Se așteaptă ca majorarea tarifelor să determine o reducere a schimburilor comerciale internaționale, afectând cererea externă adresată zonei euro. Analiza empirică sugerează că reorientarea schimburilor comerciale către piețele terțe, inclusiv zona euro, care ar putea atenua impactul negativ al unor tarife mai mari asupra comerțului mondial, este foarte limitată până în prezent. Se estimează că cererea externă adresată zonei euro, care a cunoscut o expansiune de 3,7% în anul 2018, va încetini la 1,0% în 2019, iar ulterior se va intensifica treptat la 1,9% și 2,7% în 2020 și, respectiv, 2021. Comparativ cu proiecțiile din luna iunie 2019, aceasta a fost revizuită semnificativ în sens descendent în cadrul întregului orizont de proiecție. Pe lângă impactul tarifelor, aceste revizuiri reflectă și moderarea generalizată a dinamicii importurilor atât în economiile dezvoltate, cât și în cele emergente, pe seama unor perspective mai modeste ale creșterii economice. Perspectivele privind schimburile comerciale internaționale, astfel cum au fost incluse în proiecțiile din luna septembrie 2019, rămân inferioare celor relevate de cele mai recente proiecții ale altor instituții, îndeosebi pentru anul 2019.

Creșterea ocupării forței de muncă este proiectată să fie scăzută, reflectând parțial factori temporari pe termen scurt, pe fondul anticipațiilor privind manifestarea unor constrângeri la nivelul ofertei de forță de muncă către finele orizontului de proiecție. Estimarea preliminară a Eurostat privind dinamica numărului de persoane ocupate în trimestrul II 2019 a fost de 0,2% față de intervalul precedent, indicând o încetinire de ritm comparativ cu ultimii patru ani. Dinamica ocupării forței de muncă este proiectată să se mențină relativ scăzută pe parcursul orizontului de proiecție, pe fondul anticipațiilor privind limitarea în continuare a acesteia de către oferta de forță de muncă, estimându-se totodată că cererea de forță de muncă se va tempera în concordanță cu încetinirea activității economice.

Creșterea forței de muncă este estimată a se modera în cadrul orizontului de proiecție. Se anticipează creșterea în continuare a forței de muncă, reflectând imigrația netă prognozată de lucrători, integrarea preconizată a refugiaților și majorările actuale ale ratelor de participare pe piața forței de muncă. Totuși, potrivit proiecțiilor, acești factori se vor disipa pe parcursul orizontului de proiecție, estimându-se, prin urmare, o amplificare a impactului nefavorabil al îmbătrânirii populației asupra creșterii forței de muncă, întrucât numărul vârstnicilor care părăsesc câmpul muncii este superior celui al tinerilor care intră pe piața forței de muncă.

Se anticipează că rata șomajului va scădea la 7,3% în anul 2021. În trimestrul II 2019, rata șomajului s-a redus la 7,6%, cel mai scăzut nivel consemnat din trimestrul III 2008. Privind în perspectivă, rata șomajului este proiectată să rămână, în linii mari, nemodificată la nivelul actual până la începutul anului 2020 și să scadă ulterior. Deși se estimează că rata șomajului va scădea, în linii mari, la nivelul tuturor țărilor, se așteaptă ca, în 2021, ratele șomajului să prezinte încă diferențe substanțiale.

Productivitatea muncii este proiectată să se redreseze în cadrul orizontului de proiecție. După dinamica puternică înregistrată în anul 2017, creșterea productivității muncii pe angajat și pe oră s-a redus în 2018, reflectând temperarea neanticipată a activității economice. Se așteaptă o accelerare a dinamicii productivității la 0,9% până în 2021, pe fondul anticipațiilor privind redinamizarea activității economice, în timp ce dinamica factorului muncă înregistrează o încetinire.

Comparativ cu proiecțiile din luna iunie 2019, creșterea PIB real este revizuită în sens descendent pentru anii 2019 și 2020 și nerevizuită pentru 2021. Având în vedere trenarea în continuare a indicatorilor de încredere, reflectând cu precădere fragilitatea mai persistentă decât s-a anticipat a schimburilor comerciale internaționale și incertitudinile globale, perspectivele pe termen scurt au fost revizuite în sens descendent atât pentru trimestrul III, cât și pentru trimestrul IV 2019. Aceste revizuiri implică un efect de report mai slab în anul 2020, reducând creșterea anuală a PIB real pentru perioada respectivă. Cu toate acestea, profilul trimestrial al creșterii economice rămâne nerevizuit de la începutul anului 2020, în condițiile în care impactul revizuirilor considerabile în sens descendent ale cererii externe este compensat, în linii mari, de cel al condițiilor de finanțare mai favorabile și al prețurilor mai scăzute ale petrolului.

Caseta 3
Care a fost gradul de reziliență a cererii interne în zona euro la șocurile externe?

Această casetă prezintă o serie de informații referitoare la gradul de reziliență a cererii interne în zona euro față de șocurile externe nefavorabile. Încetinirea dinamicii PIB real în zona euro în perioada cuprinsă între trimestrul IV 2017 și trimestrul II 2019 a fost asociată, în mare măsură, reducerii schimburilor comerciale nete, în timp ce contribuția la încetinirea cererii interne a fost semnificativ mai mică (Graficul A). Conform proiecțiilor, creșterea cererii interne va rămâne relativ rezilientă pe parcursul orizontului de proiecție, sprijinind dinamica PIB real, în timp ce contribuția exporturilor nete va deveni neutră.

Graficul A

PIB și componentele de cheltuieli

(creștere trimestrială medie; contribuții)

Sursa: Eurostat, Proiecțiile macroeconomice pentru zona euro ale experților BCE, septembrie 2019 și calcule BCE
Notă: Descompunerea PIB în trimestrul II 2019 nu a fost disponibilă până la data-limită a proiecțiilor și, prin urmare, a fost estimată de experții BCE.

Conform modelelor BCE, creșterea cererii interne în zona euro s-a deteriorat ca urmare a vulnerabilităților pe plan extern, într-o măsură mai mică decât se anticipase pe baza periodicităților istorice. Evoluțiile externe nefavorabile au deținut, în mod evident, un rol semnificativ în încetinirea creșterii economice înregistrată de la sfârșitul anului 2017, în principal prin intermediul moderării dinamicii exporturilor. În cursul anului 2018, șocul extern nefavorabil s-a propagat la nivelul cererii interne. Cu toate acestea, modelele BCE care măsoară determinanții traiectoriei de creștere a PIB în timp sugerează că, în cazul cererii interne, au existat și câțiva factori pozitivi în ultimul an, care au atenuat impactul nefavorabil al scăderii cererii externe. Acest lucru poate fi interpretat ca un indiciu al rezilienței cererii interne, întrucât cererea internă s-a deteriorat ca urmare a șocurilor externe într-o măsură mai redusă decât se anticipase pe baza periodicităților istorice, astfel cum este evidențiat în cadrul modelelor BCE. La rândul său, reziliența cererii interne ar putea fi determinată de caracterul robust al pieței forței de muncă, precum și de alți factori de susținere.

Reziliența cererii interne în zona euro la șocurile externe nefavorabile poate fi parțial legată de capacitatea de absorbție[4] a pieței forței de muncă. Creșterea ocupării forței de muncă și rata șomajului au prezentat, din anul 2017, un grad ridicat de reziliență, pe fondul unei creșteri neașteptat de robuste a ocupării forței de muncă, în pofida încetinirii activității economice. Acest aspect este ilustrat prin estimarea unei relații statice simple între ocuparea forței de muncă/șomaj și PIB (Graficul B). Creșterea gradului de ocupare a forței de muncă s-a intensificat mai mult comparativ cu nivelul prognozat de Legea lui Okun pe parcursul anului 2018 și s-a situat cu 0,5 puncte procentuale peste nivelul prevăzut în trimestrul II 2019. Recent, numărul total de ore lucrate a crescut, de asemenea, mai mult decât s-a prevăzut, în timp ce rata șomajului s-a înscris pe un trend inferior valorii sale estimate.[5] Aceste evoluții sunt legate, în special, de crearea unui număr mare de locuri de muncă în sectorul serviciilor. Unul dintre factorii posibili care contribuie la reziliența pieței forței de muncă este acela că schimburile comerciale internaționale utilizează mult mai puțin factorul muncă comparativ cu alte componente ale PIB. Prin urmare, este posibil ca șocurile comerciale externe nefavorabile să fi exercitat un impact mai degrabă limitat în sensul scăderii asupra pieței forței de muncă față de șocurile nefavorabile asociate cererii interne.[6]

Graficul B

Valori reziduale din estimările statice calculate pe baza Legii lui Okun

(puncte procentuale)

Sursa: Calcule ale experților BCE pe baza datelor Eurostat și proiecțiile din septembrie 2019.
Notă: O valoare reziduală pozitivă indică faptul că variabila în cauză a atins un nivel mai ridicat decât cel prognozat cu ajutorul Legii lui Okun. Graficul prezintă valorile reziduale care se referă la rata șomajului și la ritmurile anuale de creștere ale totalului populației ocupate și ale numărului total de ore lucrate. Estimările au la bază date pentru perioada cuprinsă între trimestrul I 1998 și trimestrul II 2019. Valorile reziduale provin dintr-o relație statică calculată cu ajutorul Legii lui Okun, care corelează variațiile anuale ale ratei șomajului și ritmul anual de creștere a totalului populației ocupate și a numărului total de ore lucrate cu dinamica simultană a PIB real în termeni anuali.

Pe lângă piața forței de muncă, este posibil ca o serie de alți factori să fi contribuit, de asemenea, la reziliența cererii interne în zona euro în perioada analizată. Acești factori cuprind orientarea acomodativă a politicii monetare care sprijină condițiile de finanțare, îmbunătățirea bilanțurilor societăților nefinanciare și ale populației, inclusiv reducerea gradului de îndatorare în sectorul privat și creșterea avuției nete, anticipațiile privind creșterea dinamică a excedentului brut de exploatare și o relativă relaxare fiscală.

În concluzie, încetinirea activității economice în zona euro începând cu anul 2017 se explică, în mare parte, prin evoluțiile mai modeste pe plan extern, în timp ce cererea internă a fost relativ rezilientă, în mare parte ca urmare a robusteții pieței forței de muncă. Privind în perspectivă, proiecțiile din luna septembrie 2019 evaluează că, în pofida revizuirii în sens descendent a mediului extern, piața forței de muncă va continua să sprijine veniturile disponibile ale populației și că alți factori care susțin cererea internă se vor menține, deși într-o măsură mai mică decât în ultima perioadă.

2 Prețuri și costuri

Conform proiecțiilor, rata inflației IAPC se va situa, în medie la 1,2% în anul 2019, se va reduce la 1,0% în 2020 și va atinge 1,5% în 2021 (Graficul 2). Inflația IAPC va fi volatilă, fluctuând în jurul unor niveluri relativ scăzute până în semestrul II 2020, și va reflecta cu precădere evoluțiile componentei „produse energetice” a inflației IAPC asociate reducerilor recente ale prețurilor petrolului, efecte de bază în sens descendent și ascendent și, într-o mică măsură, prețurile administrate mai scăzute la energie electrică și gaze naturale. Până la sfârșitul anului 2020, componenta „produse energetice” a inflației IAPC va rămâne negativă și va deveni pozitivă abia în anul 2021, pe fondul stabilizării traiectoriei cotațiilor futures ale petrolului. După ce va înregistra o creștere pe termen scurt, generată de efectele întârziate ale majorărilor anterioare ale prețurilor la poarta fermei, componenta „alimente” a inflației IAPC este preconizată a fluctua în jurul unor rate de 1,9%. Inflația IAPC exclusiv produse energetice și alimente va înregistra evoluții fluctuante pe parcursul anului 2020 și se va consolida la 1,5% în 2021. Se preconizează că traiectoria ascendentă moderată a inflației de bază va fi susținută de dinamizarea anticipată a activității economice și de redresarea asociată a marjelor de profit, pe fondul propagării majorărilor anterioare ale costurilor cu forța de muncă la nivelul prețurilor. Prin urmare, presiunile din surse interne asupra costurilor ar trebui să se intensifice. Potrivit proiecțiilor, creșterea prețurilor materiilor prime non-energetice și a inflației de bază pe plan mondial vor sprijini,de asemenea, inflația de bază într-o oarecare măsură.

Graficul 2

Inflația IAPC în zona euro

(variații procentuale anuale)

Notă: Intervalele din jurul proiecțiilor centrale se bazează pe diferențele dintre rezultatele efective și proiecțiile anterioare elaborate pe parcursul unui anumit număr de ani. Amplitudinea acestor intervale este egală cu dublul valorii absolute medii a acestor diferențe. Metoda de calcul al intervalelor de variație, care include și o ajustare în cazul producerii unor evenimente excepționale, este prezentată în publicația New procedure for constructing Eurosystem and ECB staff projection ranges, BCE, decembrie 2009, disponibilă pe website-ul BCE.

Conform proiecțiilor, ritmul de creștere a remunerării pe salariat va fi relativ robust, pe fondul înăspririi în continuare a condițiilor pe piețele forței de muncă. După saltul înregistrat în 2019 în contextul încetinirii ciclice a creșterii productivității, se estimează o relativă moderare a dinamicii costurilor unitare cu forța de muncă pe parcursul orizontului de proiecție, pe fondul consolidării avansului productivității în paralel cu creșterea economică. Principalul determinant al dinamicii câștigurilor salariale este creșterea previzionată a gradului de tensionare a pieței forței de muncă în unele părți ale zonei euro. Dincolo de dinamica ciclică, se poate aștepta ca accelerarea inflației totale pe parcursul ultimilor doi ani să contribuie, de asemenea, la dinamica relativ robustă a câștigurilor salariale în țările din zona euro în care procesele de stabilire a salariilor includ elemente retrospective. În plus, unele țări au aplicat majorări ale salariilor minime care s-ar putea propaga la nivelul distribuției salariilor.

Se preconizează o evoluție mai favorabilă a marjelor de profit pe parcursul orizontului de proiecție comparativ cu anul 2018. Marjele de profit s-au diminuat în ultimele trimestre pe seama unei creșteri considerabile a costurilor unitare cu forța de muncă și a majorărilor anterioare ale prețurilor petrolului, care au afectat raportul de schimb și au avut un impact negativ asupra evoluțiilor marjelor de profit. Importanța acestor factori ar trebui să se diminueze ca urmare a scăderilor recente ale prețurilor petrolului și a redinamizării activității economice.

Se estimează că dinamica prețurilor importurilor va scădea în 2019, urmând să crească moderat pentru restul orizontului de proiecție. După o expansiune puternică în anul 2018, rata anuală de creștere a deflatorului importurilor este preconizată a se reduce în 2019 și a înregistra ulterior o accelerare treptată până în anul 2021. Acest profil este puternic influențat de variațiile prețurilor petrolului, care au determinat creșterea prețurilor importurilor în 2018 și le vor atenua pe parcursul orizontului de proiecție, deși efectul lor se va diminua treptat, pe fondul aplatizării traiectoriei descrescătoare a cotațiilor futures ale petrolului către finele orizontului de proiecție. În același timp, majorarea prețurilor materiilor prime exclusiv petrolul și intensificarea presiunilor asupra inflației de bază pe plan mondial ar trebui să aibă o relativă contribuție, deși mai moderată, la dinamica prețurilor importurilor.

Comparativ cu proiecțiile din luna iunie 2019, proiecția pentru inflația IAPC este revizuită în sens descendent pentru întregul orizont de proiecție. Aceste revizuiri se explică, în mare parte, prin revizuirea în sens semnificativ descendent a componentei „produse energetice” atât pentru 2019, cât și pentru 2020, ca urmare a scăderii prețurilor petrolului. În plus, inflația IAPC exclusiv produse energetice și alimente este, de asemenea, revizuită în sens descendent, reflectând rezultatele mai modeste, încetinirea activității economice, efectele indirecte ale scăderii prețurilor produselor energetice, precum și persistența unor supraestimări în predicțiile anterioare.

3 Perspectivele fiscale

Orientarea politicii fiscale la nivel agregat în zona euro este evaluată ca fiind ușor expansionistă pe parcursul întregului orizont de proiecție. Orientarea politicii fiscale este măsurată ca variație a soldului primar ajustat ciclic după excluderea asistenței din fonduri publice acordate sectorului financiar. După ce a fost neutră în anul 2018, orientarea politicii fiscale este proiectată să devină ușor expansionistă în 2019, mai ales pe seama unor reduceri ale impozitelor directe, precum și a majorării cheltuielilor publice în unele țări. Pentru anul 2020, se preconizează o relaxare fiscală ușor mai semnificativă, care derivă în principal din noi reduceri ale impozitelor directe, precum și din amplificarea transferurilor în unele țări. Pentru anul 2021, cea mai mare parte a relaxării fiscale provine din Germania, pe seama creșterii cheltuielilor și a abrogării parțiale a suprataxei de solidaritate recent aprobate, care reduce povara fiscalității directe asupra gospodăriilor populației.

Conform proiecțiilor, soldul bugetar al zonei euro va consemna o deteriorare pe parcursul întregului orizont de proiecție, în timp ce ponderea datoriei în PIB se menține pe o traiectorie descendentă. Cea mai amplă deteriorare este consemnată în anul 2019 pe seama orientării expansioniste a politicii fiscale. Ulterior, soldul bugetar total se deteriorează într-un ritm mai lent, în condițiile în care relaxarea suplimentară a orientării politicii fiscale este compensată parțial de economisiri la nivelul plăților de dobânzi, în timp ce componenta ciclică se menține, în mare parte, nemodificată. Traiectoria descrescătoare a ponderii datoriei publice în PIB este sprijinită de excedente primare, în pofida reducerii acestora în timp, și de diferențialul favorabil între rata dobânzii aferentă datoriei publice și ritmul de creștere a PIB.

Perspectivele fiscale în zona euro se mențin, în linii mari, nemodificate comparativ cu proiecțiile din luna iunie 2019. Deficitul bugetar ușor mai ridicat la sfârșitul orizontului de proiecție reflectă relaxarea fiscală suplimentară și deteriorarea componentei ciclice, care sunt compensate parțial de reducerea cheltuielilor cu dobânzile. Ponderea datoriei în PIB este proiectată a se situa pe o traiectorie ușor mai ascendentă comparativ cu proiecțiile din luna iunie 2019, pe seama revizuirilor în sens ascendent ale diferențialului favorabil între rata dobânzii aferentă datoriei publice și ritmul de creștere a PIB și a excedentelor primare mai scăzute.

Caseta 4
Analize ale senzitivității

Proiecțiile se bazează în mare măsură pe ipotezele tehnice referitoare la evoluția anumitor variabile principale. Dat fiind că unele dintre aceste variabile pot avea un impact semnificativ asupra proiecțiilor pentru zona euro, analiza senzitivității proiecțiilor la traiectoriile alternative ale acestor ipoteze de bază poate contribui la evaluarea riscurilor asociate proiecțiilor. Această casetă analizează incertitudinile referitoare la unele ipoteze de bază utilizate în proiecții, precum și senzitivitatea proiecțiilor la aceste variabile.

1) Traiectorii alternative ale prețurilor petrolului

Această analiză a senzitivității vizează evaluarea implicațiilor traiectoriilor alternative ale prețurilor petrolului. Ipotezele tehnice privind evoluțiile prețurilor petrolului care stau la baza proiecțiilor de bază, construite pornind de la cotațiile futures ale petrolului, anticipează un profil ușor descendent al cotațiilor petrolului, prețul țițeiului Brent situându-se la circa 56 USD/baril până la sfârșitul anului 2021. Sunt analizate două traiectorii alternative ale prețurilor petrolului. Prima se bazează pe cea de-a 25-a percentilă a distribuției, care are la bază densitățile implicite calculate folosind opțiuni pentru prețul petrolului la 19 august 2019. Această traiectorie implică o reducere treptată a prețului petrolului la 42 USD/baril în anul 2021, cu 25% sub nivelul proiecției de bază pentru anul respectiv. Pe baza mediei rezultatelor unei serii de modele macroeconomice elaborate de experți, această traiectorie ar avea un efect redus în sensul creșterii asupra dinamicii PIB real (aproximativ 0,1 puncte procentuale în 2020 și 2021), în timp ce rata inflației IAPC ar scădea cu 0,1 puncte procentuale în 2019, cu 0,6 puncte procentuale în 2020 și cu 0,4 puncte procentuale în 2021. Cea de-a doua traiectorie are la bază cea de-a 75-a percentilă a aceleiași distribuții și implică o creștere a prețului petrolului la circa 69 USD/baril în anul 2021, cu 22% peste nivelul proiecției de bază pentru anul respectiv. Această traiectorie ar implica un avans mai rapid al inflației IAPC, cu 0,1 puncte procentuale în 2019, cu 0,5 puncte procentuale în 2020 și cu 0,3 puncte procentuale în 2021, în timp ce dinamica PIB real ar înregistra o relativă încetinire (în scădere cu 0,1 puncte procentuale în 2020 și 2021).

2) O traiectorie alternativă a cursului de schimb

Această analiză a senzitivității examinează efectele aprecierii monedei euro. Acest scenariu este în concordanță cu distribuția care are la bază densitățile implicite pentru cursul de schimb, calculate în mediu neutru la risc folosind opțiuni cu suport USD/EUR la data de 19 august 2019, orientată puternic către o apreciere a euro. Cea de-a 75-a percentilă a acestei distribuții implică o apreciere a euro față de dolarul SUA la un curs de schimb de 1,25 USD/EUR în anul 2021, cu 12% peste nivelul proiecției de bază pentru anul respectiv. Ipoteza corespunzătoare privind cursul de schimb efectiv nominal al euro reflectă periodicități istorice, potrivit cărora modificările cursului de schimb USD/EUR corespund unor variații ale cursului de schimb efectiv cu o elasticitate ușor peste 50%. Conform acestui scenariu, media rezultatelor unei serii de modele macroeconomice elaborate de experți indică o dinamică a PIB real și a inflației IAPC mai scăzută cu 0,3 puncte procentuale în 2020 și 0,4-0,5 puncte procentuale în 2021.

Caseta 5
Prognoze ale altor instituții

O serie de prognoze pentru zona euro au fost elaborate atât de organizații internaționale, cât și de instituții din sectorul privat. Totuși, acestea nu sunt strict comparabile una cu cealaltă sau cu proiecțiile macroeconomice realizate de experții BCE/Eurosistemului, întrucât au fost finalizate la momente diferite. În plus, proiecțiile utilizează metode diverse (în parte neprecizate) pentru stabilirea ipotezelor privind variabilele fiscale, financiare și externe, inclusiv cotațiile petrolului și ale altor materii prime. Totodată, există diferențe între prognoze în ceea ce privește metodele de ajustare cu numărul zilelor lucrătoare (a se vedea tabelul).

După cum se arată în tabel, majoritatea prognozelor disponibile în prezent ale altor instituții cu privire la creșterea PIB real și inflația IAPC se încadrează în intervalele de variație prevăzute de proiecțiile experților (menționate între paranteze pătrate în tabel). Cifra aferentă inflației IAPC pentru anul 2020 este semnificativ inferioară tuturor celorlalte prognoze, posibil pe seama ipotezelor mai actualizate privind prețurile petrolului incluse în proiecțiile din luna septembrie 2019.

Comparația prognozelor recente privind creșterea PIB real și inflația IAPC în zona euro

(variații procentuale anuale)

Sursa: OECD Economic Outlook, mai 2019; MJEconomics for the Euro Zone Barometer, sondajul din august 2019; Consensus Economics Forecasts, sondajul din august 2019; Previziunile economice europene ale Comisiei Europene, previziunile economice interimare din vara anului 2019; sondajul BCE în rândul specialiștilor în prognoză (Survey of Professional Forecasters), T3 2019; IMF World Economic Outlook Update, iulie 2019.
Notă: Atât proiecțiile macroeconomice ale experților Eurosistemului și ale experților BCE, cât și prognozele OCDE prezintă ritmuri anuale de creștere ajustate cu numărul zilelor lucrătoare, în timp ce Comisia Europeană și FMI prezintă dinamici anuale neajustate cu numărul zilelor lucrătoare pe an. Celelalte prognoze nu specifică dacă datele sunt ajustate sau nu cu numărul zilelor lucrătoare.

© Banca Centrală Europeană 2019

Adresa poștală 60640 Frankfurt am Main, Germany
Telefon +49 69 1344 0

Website www.ecb.europa.eu

Toate drepturile rezervate. Reproducerea informațiilor în scopuri educative și necomerciale este permisă numai cu indicarea sursei.

Pentru terminologia specifică, vă rugăm să consultați glosarul BCE (disponibil numai în limba engleză).

HTML ISSN 2529-458X, QB-CE-19-002-RO-Q

  1. Data-limită pentru includerea ipotezelor tehnice, precum cele referitoare la prețurile petrolului și cursurile de schimb, a fost 19 august 2019 (Caseta 1). Data-limită pentru includerea altor informații în cadrul acestui exercițiu a fost 29 august 2019. Exercițiul actual de proiecție macroeconomică se referă la perioada 2019-2021. Proiecțiile care acoperă un orizont atât de îndelungat sunt marcate de incertitudini foarte pronunțate, aspect care ar trebui avut în vedere la interpretarea proiecțiilor macroeconomice. A se vedea articolul intitulat „An assessment of Eurosystem staff macroeconomic projections” din Buletinul lunar al BCE – mai 2013. La adresa http://www.ecb.europa.eu/pub/projections/html/index.en.html pot fi consultate, într-o versiune accesibilă, datele care stau la baza tabelelor și graficelor.
  2. Ipoteza privind randamentele nominale ale obligațiunilor de stat cu scadența la 10 ani din zona euro se bazează pe media ponderată cu PIB anual a randamentelor medii ale obligațiunilor de referință cu scadența la 10 ani ale țărilor din zona euro, extinsă utilizând traiectoria forward, derivată din randamentul la par al tuturor obligațiunilor pe 10 ani din zona euro estimat de BCE, discrepanța inițială dintre cele două serii fiind menținută constantă pe parcursul orizontului de proiecție. Se presupune că spread-urile dintre randamentele obligațiunilor de stat specifice fiecărei țări și media corespunzătoare zonei euro vor rămâne constante în cadrul orizontului de proiecție.
  3. Pentru 2019, China a anunțat un pachet de stimulente fiscale situate în intervalul 2-3% din PIB. Cu toate acestea, numai unele elemente ale acestui pachet au fost implementate și anunțate în detaliu până în prezent. Printre acestea se numără o reducere a cotei TVA începând cu data de 1 aprilie, ale cărei efecte se preconizează că vor fi mai puternice în a doua jumătate a acestui an și o majorare a cotei pentru împrumuturile administrațiilor locale de la începutul acestui an, care se anticipează că va fi direcționată către cheltuielile cu infrastructura ale administrațiilor locale.
  4. Capacitatea de absorbție poate fi, de asemenea, considerată abilitatea unei economii de a amortiza impactul direct al unui șoc, respectiv de a reduce la minimum producția directă și disponibilizările prin influențarea altor variabile cu rol de stabilizatori, și anume salarii și prețuri receptive, creditarea și partajarea riscurilor financiare. A se vedea Comisia Europeană (2017).
  5. A se vedea articolul intitulat Employment growth and GDP in the euro area, Buletin economic, ediția 2/2019, BCE, Frankfurt pe Main.
  6. A se vedea Anderton, R. Aranki, T., Bonthuis, B. și Jarvis, V, Disaggregating Okun’s Law: Decomposing the impact of the expenditure components of GDP on euro area unemployment, Working Paper Series, nr. 1747, BCE, Frankfurt pe Main, decembrie 2014.